Speedballl vs Milsim

La scurt timp dupa aparitia minunatului sport numit airsoft, stilurile de joc au fost impartite in cateva mari categorii. In mare parte, aceste stiluri de joc sunt Milsim si Speedball sau Speedsoft. In continuare voi incerca sa explic asa cum stiu eu mai bine ce reprezinta fiecare si cum ar trebui abordat fiecare stil de joc.

Sa incepem cu inceputul. Nu am ce face, trebuie sa readuc aminte la nesfarsit definitia airsoft-ului. “Un joc organizat cu tenta militara in care sunt folosite replici ale echipamentelor militare; pusti, pistoale, veste, toale etc.”

De aici mai departe se poate spune fara probleme ca natura jocului de airsoft este sa existe cel putin 2 entitati opozabile iar acestea sa se elimine sub o forma sau alta folosind aceste replici ale echipamentelor militare. Bun, asadar, felul cum fiecare entitate isi elimina opoztia poate sa difere in mai multe maniere. Asa cum si in alte actiuni ale pamantului exista mai multe stiluri de abordare si rezolvare ale problemelor, asa exista si in airsoft. Ca sa nu bat prea tare campii cu termeni si definitii complicate voi incerca sa pastrez lucrurile simple.

Milsim-ul

Acest stil de joc, asa cum sugereaza si denumirea, este orientat catre a copia cat mai atent echipamentele si actiunile militare in mai toate punctele de vedere. De la cum isi accesorizeaza replica si vestimentatia la cum foloseste replica de airsoft si asa mai departe. Orice surubel si detaliu constructiv trebuie sa fie exact precum la arma reala, incarcatoarele, capacitatea incarcatoarelor, cadenta replicilor sa fie precum cadenta armelor pe care le copiaza, sistemul de ochire, numarul de incarcatoare… tot, absolut tot.

Sunt extraordinar de multe aspecte ce trebuiesc urmarile dar o parte dintre ele ar fi; jucatorul nu trage la nimereala, nu are multe incarcatoare/bile la el, nu se arunca cu gatu’ inainte, nu se grabeste nicaieri, incarca sa manuiasca replica de airsoft cu cea mai mare atentie si tot asa.

Speedball-ul (Speedsoft)

Aici treaba este relativ simpla. Absolut tot echipamentul trebuie sa fie optimizat pentru a putea face cat mai multe victime. Atata timp cat jucaria trage cu bile chiar nu conteaza daca are bateria prinsa cu scoci de teava interna si in loc de incarcator are o sticla de juma’ de litru taiata, plina cu bile, pentru a putea face fata cadentei de furtun de udat gradina. Replicile folosite ar trebui sa fie mici si usoare, echipamentul deasemenea cat mai usor si atent gandit pentru a oferi o manevrabilitate excelenta.

Se poate spune ca jucatorii de speedball sunt ceva mai nesabuiti si tind sa se grabeasca si astfel sar des cu gatu’ inainte, intrand/iesind tragand in toate directiile, cine stie, “…o ajunge vre-o bila in cineva !”.

In aceste doua descrieri incerc sa exemplific extremele fiecarui stil in parte, adevarul gol golut este ca mai toti jucatorii de airsoft nu folosesc pe deplin nici un stil de joc specific ci mai degraba un amestec intre milsim si speedball, dozand dupa bunul plac cele doua stiluri. Nu am absolut nimic impotriva acestui lucru atat timp cat jucatorii nu se bat cu pumnii in piept ca ei reprezinta esenta unui stil de joc specific si nu arunca cu cacat la cea mai mica abatere a oponentului, ascunzandu-se dupa clauza situlului sau de joc predominant.

Ca si ultim aspect, probabil ca de cand s-au separat cele doua stiluri de joc, au aparut la scurt timp si divergentele intre cei care practica milsim si cei care joaca speedball. In general cei nemultumiti sunt practicantii de milsim care se cred dezavantajati de “astia de isi rup gaturile si picioarele pe geamuri ca trag mult si imprastiat.”

Imi pare rau sa va spun dar cred ca cei care se plang precum in situatia de mai sus, sunt niste plangaciosi razgaiati. Din punctul meu de vedere, in majoritatea situatiilor, un milsim-er trebuie sa contracareze jucatorul de speedball cu tactica si tehnica.

Sunt ramuri separate care au toate atributiile necesare pentru a-si face fata una celeilalte. Problemele sunt in capul celor care sunt obisnuiti sa se planga si celor care nu stiu ce sa mai scorneasca ca sa ii tina sub papuc pe speedball-eri punand totul sub pretextul sigurantei. “Sa nu cumva sa se raneasca cineva…” Mhm, bine…

Cum ar fi sa existe un set de reguli pentru jocuri in care sa nu ai voie sa te uiti prin sistemul de ochire cand tragi si sa nu ai voie sa tragi decat pe auto, iar jucaria sa nu cantareasca decat maxim 1Kg si sa trebuiasca sa te imbraci cat mai putin.

Oricare ar fi problema, atata timp cat omul isi foloseste cel mai depret “muschi”, o sa aibe de castigat. Aici va las pe voi sa alegeti “muschiul”…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × two =